Diferența cheie: un DBMS este utilizat pentru stocarea datelor în fișiere. În DBMS se pot stabili relații între două fișiere. Datele sunt stocate în fișiere plate cu metadate, în timp ce RDBMS stochează datele într-o formă tabulară cu o condiție suplimentară a datelor care impun relații între tabele. Spre deosebire de RDBMS, DBMS nu suportă arhitectura serverului client. RDBMS impune constrângeri de integritate și urmează normalizarea care nu este suportată în DBMS.
DBMS și RDBMS sunt sisteme de management care se referă la colectarea programelor necesare pentru gestionarea unei baze de date. În ciuda acestei asemănări, apar diferențe majore între ele. DBMS reprezintă sistemul de gestionare a bazelor de date, în timp ce RDBMS reprezintă sistemul de gestionare a bazelor de date relaționale; aceste software-uri sunt create pentru a menține și utiliza o colecție de date pe scară largă într-un mod eficient. Sistemele de gestionare a bazelor de date au fost introduse de Charles în 1960, în timp ce sistemele de baze de date relaționale au fost înființate de Dr. EFCodd de la IBM San Jose Research Laboratory în anul 1970.
DBMS gestionează o cantitate mare de date structurate cu avantajele prelucrării interogărilor, controlul accesului la date, schimbul de date și recuperarea corespunzătoare, precum și modificarea datelor. RDBMS este un DBMS care stochează datele în tabele; un tabel este o colecție de intrări de date interdependente și constă din coloane și rânduri. Fiecare dintre aceste tabele are un identificator unic sau "cheie primară". De asemenea, RDBMS stochează relația dintre date sub formă de tabele. În modelul ierarhic al DBMS datele sunt organizate ca un arbore inversat; în care fiecare entitate are un singur nod părinte, dar cu posibilitatea unor noduri de copii mai multe. În modelul de rețea al DBMS entitățile sunt organizate într-un grafic și sunt definite căi pentru a accesa entitățile. În modelul relațional al datelor DBMS sunt organizate în tabele două dimensiuni numite ca relații, iar RDBMS se bazează pe acest model relațional special. Un DBMS se califică a fi un RDBMS dacă urmează 13rule definite de Dr.EFCodd. Aceste reguli sunt descrise ca fiind-
Regula 1: Toate informațiile trebuie reprezentate prin valorile din pozițiile coloanelor.
Regula 2: Fiecare valoare trebuie să fie accesibilă.
Norma 3: Valorile nula trebuie tratate sistematic.
Norma 4: Catalogul online activ trebuie să se bazeze pe modelul relațional.
Norma 5: prezența a cel puțin unei limbi cuprinzătoare în susținerea definiției datelor, a definirii vederii, a manipulării datelor, a constrângerilor de securitate și integritate, a limitelor de autorizare și de tranzacție.
Norma 6: Sistemul trebuie să poată actualiza vizualizările teoretic actualizabile.
Norma 7: Sistemul trebuie să accepte introducerea, actualizarea și ștergerea la nivel înalt.
Norma 8: Sistemul trebuie să posede independență fizică a datelor.
Norma 9: Sistemul trebuie să dețină independență logică.
Norma 10: Constrângerile de integritate trebuie specificate separat de programele de aplicații.
Norma 11: Distribuirea porțiunilor bazei de date în locații diferite trebuie să rămână invizibilă pentru utilizatori.
Regula 12: Un limbaj de nivel scăzut nu trebuie folosit pentru a submina sau a ocoli regulile și constrângerile de integritate care sunt exprimate în limbajul relațional de nivel superior.
DBMS poate fi folosit pentru aplicații simple, în timp ce design-ul următor, de exemplu RDBMS, poate fi folosit pentru aplicații complexe de afaceri. Sistemul IBM de management al informațiilor (IMS) este un exemplu de DBMS, iar Microsoft SQL Server este un exemplu de RDBMS.
