Diferența cheie: Molaritatea, cunoscută și sub denumirea de concentrație molară, măsoară numărul de moli ai unei substanțe prezente în fiecare litru de soluție. Molaritatea este notată cu un capital M. Molitatea măsoară numărul de moli dintr-o substanță prezentă în kilogram de solvent. Molalitatea este marcată cu un spațiu mic m.
Ambele concepte se bazează pe calculele lor asupra numărului de moli care sunt prezenți în soluția actuală. O soluție poate fi definită ca un amestec omogen, ceea ce înseamnă că două sau mai multe componente au fost amestecate până la punctul în care nu se poate distinge prin ochiul liber. Aceste două concepte necesită înțelegerea molilor, deoarece acestea determină numărul de molici prezenți în soluție. Teoria molilor a fost descoperită de omul de știință italian, Amedeo Avogardo.
În 1811, Avogardo a propus ca volumul de gaz, la o anumită temperatură și presiune, să fie proporțional cu numărul de atomi sau molecule, indiferent de natura lor. Acest concept este cunoscut ca constanta Avogardo. Este definit ca numărul de particule constitutive (de obicei atomi sau molecule) într-un mol de substanță dată. În termeni simpli, un mol de substanță ar reprezenta numărul de atomi și molecule prezente în element. De exemplu: oxigenul are o greutate atomică de 16, aceasta ar reprezenta masa per mol de oxigen. Deci, un mol de oxigen ar avea o masă de 16 grame. Conform lui Avogardo, un mol de oxigen ar avea același număr de atomi ca un mol de hidrogen. Cu toate acestea, ele pot să difere în greutate.
Molaritatea și molitatea măsoară concentrarea utilizând două abordări diferite. Molaritatea, cunoscută și ca concentrație molară, măsoară numărul de moli ai unei substanțe prezente în fiecare litru de soluție. Molaritatea este notată cu un capital M. Astfel, o soluție cu 1, 0 M ar preciza că conține 1 mol de soluție pe litru de soluție. De exemplu: O soluție de apă și zahăr. Dacă soluția este măsurată ca 1, 0 M, soluția are 1 mol de zahăr pe litru de soluție prezentă. Molaritatea este, de asemenea, cunoscută sub numele de concentrație de substanță, concentrație de concentrație, concentrație de substanță sau pur și simplu concentrație. Molaritatea poate fi calculată folosind formula: M = mol (# de moli) / L (volum de soluție în litri).
Molitatea măsoară numărul de moli dintr-o substanță prezentă în kilogram de solvent. Molalitatea este marcată cu un spațiu mic m. Deci, o soluție cu 1, 0 m ar spune că conține 1 mol de substanță dizolvată pe kilogram de solvent. Hai să diferențiem soluția de solvent. Solută este substanța care se dizolvă în altă substanță. Un solvent este o substanță care dizolvă substanța dizolvată. Deci, dacă apa și zahărul sunt amestecate împreună, zahărul ar fi substanța dizolvată și apa de solvent. Apa mixtă de zahăr ar fi soluția. Acum, în molalitate, este extrem de important ca molii să fie împărțiți de masa solventului și nu de soluția. Molitatea poate fi calculată folosind formula: m = mol (# de moli) / KG (masa de solvent în kg).
De ce diferența? Ei bine, ambele sunt folosite atunci când se ocupă de temperatură. Dacă se va schimba o soluție în temperatură, se va folosi molitatea. Dar pentru soluții care vor rămâne la temperatură constantă, se folosește molaritatea. Acest lucru se datorează faptului că, pe măsură ce temperatura crește sau scade, volumul soluției se modifică și acest lucru afectează în mod direct molaritatea. Prin urmare, pentru calcularea concentrației se folosește molalitatea.