Diferența cheie: Comunicările orale și scrise sunt ambele forme principale de comunicare. Comunicarea prin cuvânt oral este denumită comunicare orală. Comunicarea scrisă implică scrierea / desenarea simbolurilor pentru a comunica.
Se poate înțelege comunicarea orală doar ca o conversație verbală. Sunt cuvintele și propozițiile de rutină pe care le folosim în transmiterea sentimentelor, dorințelor, emoțiilor, etc. oamenilor din jurul nostru. Comunicarea orală ca termen poate să se refere la două persoane care participă la o conversație, cum ar fi o conversație directă, o discuție etc. De altfel, ar putea însemna un grup de oameni care vorbesc între ei, ca o întâlnire, o convenție etc. Comunicarea orală poate, de asemenea, să însemne o persoană care comunică publicului larg, așa cum se întâmplă într-un discurs sau într-o prezentare publică. În afară de exprimarea sentimentelor și emoțiilor, comunicarea orală este, de asemenea, influențată în mare măsură de limbajul corpului. Apărând trivial în natură, lucruri cum ar fi mersul corpului, postura, contactul cu ochii etc. pot influența o conversație orală la fel de mult ca și vorbind cuvintele potrivite în modul potrivit.
Comunicarea scrisă este considerată forma preferată de comunicare în ceea ce privește angajamentele guvernamentale, munca oficială, acordurile oficiale etc. Aceasta se datorează faptului că comunicarea scrisă este mai potrivită pentru a fi eficient implementată în astfel de scenarii decât comunicarea orală. De exemplu, comunicarea scrisă oferă posibilitatea de a înregistra orice piesă de comunicare, întotdeauna în formă scrisă, în timp ce comunicarea orală nu poate. În această zi și de vârstă, comunicarea orală poate fi înregistrată și utilizând diferite mijloace de tehnologie, dar comunicarea orală nu este întotdeauna înregistrată. Întrucât comunicarea scrisă este întotdeauna într-o formă înregistrată. Acesta este motivul pentru care comunicarea scrisă are un avantaj față de comunicarea orală în circumstanțe legale și formale. Comunicarea scrisă nu numai că permite unei persoane să retrăiască și să rețină exact o conversație, ci și să o prezinte ca dovadă, în cazul în care se află într-un loc de deranj.
Cu toate acestea, rămâne și faptul că atât formele de comunicare orale cât și cele scrise sunt indispensabile societății umane în viața de zi cu zi.
Comparație între comunicarea scrisă și orală:
Comunicarea orală | Comunicare scrisă | |
Sens | Comunicarea prin cuvânt oral este denumită comunicare orală. | Comunicarea scrisă implică scrierea / desenarea simbolurilor pentru a comunica. |
permanență | Comunicarea orală poate fi modificată sau corectată după ce a fost spusă. | Odată scris, este înregistrat. Deci, comunicarea fie trebuie să fie șters, fie scrisă din nou. |
aplicabilitate | Comunicarea orală este cea mai mare parte folosită pentru confruntări imediate. | Comunicarea scrisă nu este, de obicei, preferată pentru comunicațiile față în față. |
Longevitate | Comunicările orale tind să fie uitate destul de ușor și rapid. | Comunicările scrise sunt întotdeauna înregistrate, astfel încât acestea stau la încercare de timp. |
Parere | Comunicarea orală atrage feedback instant de la ascultători. | Comunicarea scrisă nu primește în mod normal feedback imediat, cu excepția cazului în care este pe internet sau pe cale electronică. |
Expresie | Vorbitorii își folosesc baritonul, sunetul, modificarea volumului pentru a transmite anumitor expresii ascultătorilor. | Scriitorii folosesc cuvinte specifice, semne de punctuație etc. pentru a pune ușor o expresie în text. |
Gramatică | În mod normal, gramatica nu se acordă multă atenție comunicării orale. | A fi corect corect din punct de vedere gramatic este una dintre cerințele pentru o comunicare scrisă eficientă. |