Diferența principală: Pinocitoza este absorbția lichidelor, în timp ce fagocitoza este absorbția obiectelor solide care sunt, în esență, alimente pentru celulă.
Ambele pinocitoză și fagocitoză sunt tipuri de endocitoză. Endocitoza este un proces prin care celulele absorb molecule prin înghițirea lor. Aceste molecule includ adesea proteine și alte substanțe care sunt importante pentru existența celulei. Procesul de endocitoză este folosit de toate celulele, deoarece moleculele sunt molecule polare mari care nu pot trece prin plasmă hidrofobă sau membrană celulară.
Pinocitoza este absorbția lichidelor, în timp ce fagocitoza este absorbția obiectelor solide care sunt, în esență, alimente pentru celulă. Aproape toate celulele efectuează pinocitoză, totuși fagocitoza se efectuează numai de către celule specializate care protejează țesuturile prin înghițirea bacteriilor, a resturilor celulare și a altor materiale anormale.
Pinocitoza este în esență procesul de absorbție a fluidului împreună cu conținutul său în celulă. Celula face acest lucru formând canale înguste prin membrana sa. Aceste canale înconjoară lichidul și întregul său conținut și apoi se strânge în vezicule, de unde lichidul a fost absorbit cu succes în celulă. Moleculele se fuzionează apoi cu lizozomi pentru a se hidroliza sau a fi defalcați. Procesul de pinocitoză necesită multă energie sub formă de adenozin trifosfat. Acesta este compusul chimic care este utilizat în general ca energie în majoritatea celulelor.
Fagocitoza este procesul de absorbție și ingestie a particulelor de către celulă și de multe proteste, cum ar fi amoeba pentru a obține substanțe nutritive. Procesul de absorbție este similar cu pinocitoza, cu excepția faptului că, în loc de lichid, substanța absorbită este substanțe nutritive esențiale, care sunt înconjurate de canal și apoi se strecoară în vezicule. Substanțele nutritive sunt apoi topite cu lizozomi și descompuse prin enzime. Orice material rezidual este apoi expulzat din celulă.
Fagocitoza este sinonim cu consumul de organisme cu o singură celulă, totuși în cazul animalelor multicelulare, acest proces a fost adaptat pentru a elimina deșeurile și resturile, spre deosebire de consumul de nutrienți și de combustibil pentru procesele celulare. Acest lucru este valabil în special pentru celulele din sistemul imunitar care utilizează fagocitoză pentru a îndepărta agenții patogeni și alte resturi celulare, incluzând dar fără a se limita la bacterii, celule țesuturi moarte și particule minerale mici.
Substanța absorbită de fagocitoză poate fi la fel de mare ca și celula, care cere celulei să creeze vezicule suficient de mari pentru a înconjura substanțele nutritive. Cu toate acestea, în cazul pinocitozei, veziculele sunt mult mai mici, deoarece acestea trebuie doar să înconjoare lichide care nu au o formă specifică. Din punct de vedere tehnic, pinocitoza funcționează ca fagocitoză, singura diferență fiind că fagocitoza este specifică substanțelor pe care le transportă. Acest lucru se datorează faptului că fagocitoza atrage particule întregi, care ulterior sunt descompuse de enzime și sunt absorbite în celule, în timp ce pinocitoza absoarbe în principal alimente deja dizolvate sau rupte.
