Diferența cheie: Ironia este o figură de vorbire care folosește cuvinte care contrazic sau ascund adevăratul sens literal. Sarcasmul poate fi referit ca o remarcă martoră sau ironică pentru a bate sau a transmite dispreț. Satira este folosirea umorului, a ironiei, a sarcasmului sau a exagerării pentru a expune sau a critica o idee, instituție, pretenții, societate etc.

Ironia este o figură de vorbire care folosește cuvinte care contrazic sensul real literal. Este folosit ca un dispozitiv eficient al limbajului care poate lua oricare dintre formele - cum ar fi scris, vorbit sau chiar situațional. Cuvântul provenea din cuvântul latin eirein, care înseamnă "a vorbi". Ironia cuprinde limbajul contemporan. Este frecvent utilizat în sarcasm, comedie și chiar și într-o conversație ocazională. Unele tipuri de ironie sunt -

• Ironia situației - apare atunci când rezultatul unei situații este doar invers față de ceea ce se aștepta să fie. Exemplu - un om care lucrează în departamentul de impozit pe venit, dar primește o notificare pentru neimpozitarea taxei pe venit la timp.
• Ironia cosmică - acest lucru este legat de un fel de nefericire. De exemplu - o persoană în timp ce jocurile de noroc câștigă o mulțime de bani, și chiar înainte de plecare pierde totul în ultimul meci.
• Dramă ironie - apare atunci când publicul știe ceva despre care personajul nu are nicio idee. De exemplu - în Romeo și Julieta din Shakespeare, Romeo crede că Julieta este moartă și se ucide. Mai târziu, Julieta se trezește și după ce a descoperit că Romeo este mort, se ucide.
• Ironia verbală - descrie o discrepanță între expresie și intenția reală. - Sarcasmul este un exemplu de ironie verbală.

Sarcasmul este folosirea limbajului vrăjitor sau ascuțit, pentru a mângâia sau a transmite dispreț. De asemenea, poate fi un tip de ironie care este clasificat în ironie verbală. Poate fi pur și simplu considerată o remarcă deranjantă sau ironică. De asemenea, poate fi exprimată ca o ironie care este adesea asociată cu o mângâiere caustică. Cuvântul a fost derivat din cuvântul francez sarcasme, sau prin latină târziu, din sarkazein greacă, adică "carne de lacrimă".

Sarcasmul este adesea privit ca o formă de ironie verbală, dar ele tind să fie diferite în câteva contexte. O ironie poate sau nu poate include persoana care declară ironia. Pe de altă parte, sarcasmul, persoana sarcastică se exclude de la situație și, de obicei, subiectul sau ținta sarcasmului este o altă persoană.

Cuvântul satiră a fost derivat din cuvântul latin satira, adică "medley". Este o formă literară care folosește ironia, sarcasmul, inteligența, deranjamentul, umorul, exagerarea sau ridiculizarea pentru a expune sau a critica ceva pe care autorul sau naratorul îl consideră ridicol. Ironia și sarcasmul sunt adesea folosite în satiră. Este folosit în multe forme artistice de exprimare, cum ar fi literatură, piese, comentarii și chiar media, cum ar fi versurile.

Există în principal două tipuri de satiră în literatură. Satira horatiană este inteligentă și plină de umor. De obicei, scopul este de a batjocori pe alții. Sahara juvenilă manifestă furie și resentimente. Ea își propune să provoace o anumită schimbare. Deci, satira, sarcasmul și ironia pot fi declarate ca fiind interdependente.

Comparație între satiră, sarcasm și ironie:

	Satiră	Sarcasm	Ironie
Definiție	Este o formă literară care folosește ironia, sarcasmul, inteligența, deranjamentul, umorul, exagerarea sau ridiculizarea pentru a expune sau a critica ceva pe care autorul sau naratorul îl consideră ridicol.	Sarcasmul este folosirea limbajului vrăjitor sau ascuțit, pentru a mângâia sau a transmite dispreț. De asemenea, poate fi exprimată ca o ironie, deoarece este adesea asociată cu o mângâiere caustică.	Ironia este o figură de vorbire care folosește cuvinte care contrazic sensul real literal. Este folosit ca un dispozitiv eficient al limbajului care poate lua oricare dintre formele - cum ar fi scris, vorbit sau chiar situațional
Exemple	În Lordul zboară al lui William Golding, satira juvenalistă este folosită pentru a înșela structura, puterea și civilizația societății.	După ce cineva face o greșeală: Oh frumos! Bine facut! După ce cineva spune ceva evident: Nu?! Într-adevăr? Ești rapid / inteligent!	Acesta este locul pe care întotdeauna am vrut să-l vizitez (adică, acest lucru nu este.) Mă bucur că ai venit. (adică, nu sunt.)
Unele tipuri	Horror satiră, Juvenalian	Autodeprezentare, înspăimântător, politicos, neplăcut, maniacal, furios etc.	Verbală, dramatică, situație, cosmică etc.
Origine	De la cuvântul latin satira, adică "medley"	De la cuvântul francez sarcasme, sau prin latină târziu, de la sarkazein greacă, adică "carne de lacrimă".	De la cuvântul latin eirein, care înseamnă "a vorbi".