Diferența cheie: Sunetul este o vibrație mecanică care trece printr-un mediu, cum ar fi gaz, lichid sau solid, pentru a deveni un sunet. Sunetul este alcătuit din frecvențe, dintre care unele auzim în timp ce altele nu putem. Sunetul este definit din punct de vedere tehnic ca o perturbare mecanică care trece printr-un mediu elastic. Lumina este o radiație electromagnetică care este vizibilă pentru ochiul uman. Lumina este vizibilă atunci când reflectă o suprafață și este, de asemenea, măsurată în lungimi de undă. Lumina vizibilă (lumina care este vizibilă pentru oameni) are o lungime de undă între 380 nanometri și 740 nanometri. Similar cu toate radiațiile electromagnetice (EMR), lumina este emisă și absorbită în "pachetele" mici numite "fotoni" și prezintă dualitatea undelor-particule.
Sunetul este o vibrație mecanică care trece printr-un mediu, cum ar fi gaz, lichid sau solid, pentru a deveni un sunet. Sunetul este alcătuit din frecvențe, dintre care unele auzim în timp ce altele nu putem. Sunetul este definit din punct de vedere tehnic ca o perturbare mecanică care trece printr-un mediu elastic. Mediul nu se limitează la aer, ci poate include și lemn, metal, piatră, sticlă și apă. Sunetul călătorește în valuri: în principal, valuri longitudinale și transversale. Undele longitudinale sunt valuri ale căror direcții de vibrație sunt aceleași ca și direcția lor de deplasare. În termeni laic, direcția mediului este aceeași sau direcția opusă mișcării valului. Valul transversal este un val în mișcare care constă în oscilații perpendiculare pe direcția transferului de energie; de exemplu, dacă un val se mișcă vertical, transferul de energie se mișcă în mod orizontal.
Proprietățile sunetului includ: Frecvența, Lungimea de undă, Wavenumber, Amplitudinea, Presiunea sonoră, Intensitatea sunetului, Viteza sunetului și Direcția. Viteza sunetului este o proprietate importantă care determină viteza cu care se deplasează sunetul. Viteza sunetului diferă în funcție de mediul în care călătorește. Cu cât este mai mare elasticitatea și cu cât densitatea este mai mică, cu atât mai repede se transmite un sunet. Din cauza acestui sunet călătorește mai repede în solide în comparație cu lichide și mai rapid în lichide, comparativ cu gazul. Potrivit "Cum funcționează lucrurile", la 32 ° F. (0 ° C), viteza sunetului în aer este de 337 m / s; la 68 ° F. (20 ° C), este de 1117 picioare pe secundă (343 m / s). "Lungimea de undă a unui sunet este distanța pe care perturbația o deplasează într-un singur ciclu și este legată de viteza și frecvența sunetului. Sunetele de înaltă frecvență au lungimi de undă mai scurte și sunete cu frecvență redusă care au lungimi de undă mai lungi.
Lumina este o radiație electromagnetică care este vizibilă pentru ochiul uman. Lumina este vizibilă atunci când reflectă o suprafață și este, de asemenea, măsurată în lungimi de undă. Lumina vizibilă (lumina care este vizibilă pentru oameni) are o lungime de undă între 380 nanometri și 740 nanometri. Similar cu toate radiațiile electromagnetice (EMR), lumina este emisă și absorbită în "pachetele" mici numite "fotoni" și prezintă dualitatea undelor-particule. Această proprietate este atunci când o particulă prezintă proprietățile undelor și particulelor. Lumina este o caracteristică în schimbare și totuși multe dintre proprietățile sale sunt nedescoperite sau în prezent sub observație. Se crede că lumina călătorește mai repede decât orice în univers; cu toate acestea, cercetatorii au reusit sa incetineasca un fascicul de lumina la 38 kilometri pe ora, aproximativ 18 de milioane de ori mai lent decat viteza originala.
Proprietățile luminii includ: intensitatea, direcția de propagare, frecvența sau spectrul lungimii de undă, viteza și polarizarea. Viteza normală de lumină în vid este de 299.792.458 de metri pe secundă. Teoria din spatele luminii se schimbă în mod constant, fiind descoperite noi cercetări. Inițial, Pitagora a sugerat că razele de lumină au ieșit din ochiul unei persoane și au lovit un obiect.
Celebrul practicant de optică geometrică Ibn al-Haytham, a susținut că viziunea a fost rezultatul unei lovituri de lumină a unui obiect, care ar fi apoi reflectat asupra ochiului persoanei, rezultând în viziune. Cele două proprietăți principale ale reflexiei și reflexiei luminii sunt folosite pentru a descrie în principal modul în care lumina călătorește. O rază de lumină atinge o suprafață netedă și lucioasă. Legea reflexiei afirmă că raza vine de la suprafață la un unghi egal cu unghiul la care a lovit suprafața. Legea refracției sugerează că atunci când o rază de lumină trece de la un mediu transparent la altul transparent, cum ar fi de la aer la apă, schimbă viteza și modul în care se îndoaie. Acesta este motivul pentru diamante sunt atât de sparkly, ei fac ca lumina să încetinească atunci când trece prin ea. Refracția este folosită și atunci când vederea este corectată; prin utilizarea unui pahar care este curbat la un anumit unghi, viziunea persoanei poate fi corectată prin modul în care lumina este refracționată în ochi. Viteza luminii la vid este măsurată la 186.000 mile pe secundă (aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă). Deoarece lumina este considerată ca fiind un val în majoritatea scenariilor, ea este de asemenea măsurată în frecvențe cu lungimi de undă scurte fiind frecvența înaltă și energia mare și lungimile lungi ale undelor fiind frecvență redusă și energie redusă.
Urmând lumina fiind o teorie a valurilor. Alți cercetători, printre care Max Planck și Albert Einstein, au început cercetarea folosind lumina. Planck a sugerat că lumina a purtat energia, care a fost avansată de Einstein într-un experiment în care el a strălucit o lumină pe o suprafață de metal și a constatat că lumina ar transfera energia lor la electroni, care se vor mișca de-a lungul metalului sau se vor scoate din el. Acest lucru a dus la lumina purtând fotografii și a sugerat că, în anumite scenarii, lumina a acționat ca o particulă. Niels Bohr a avansat această teorie și mai departe, afirmând că electronii trec de la un nivel orbital mai mare la altul inferior, pe care îl dă lumină în felul fotografiilor. Acest lucru a determinat ca lumina să fie considerată ca având atât proprietăți ale undelor, cât și particule.
Sunetul și lumina au multe proprietăți similare, cum ar fi ambele valuri și ambele pot reflecta un mediu. Cu toate acestea, ele conțin și multe diferențe. Unda sonoră este o vibrație sau o întrerupere a undelor din cauza unui obiect care îl face să facă sunet. Cu toate acestea, sunetul are nevoie și de un mediu pentru a călători. La vid, nu există nici un sunet, deoarece nu există aer, prin urmare sunetul nu ar călători. De aceea nu există sunet în spațiu. Lumina are proprietăți duale ale undelor, precum și ale particulelor. Lumina nu necesită un anumit mediu de deplasare și, prin urmare, lumina poate fi văzută chiar și în spațiu. Lumina este, de asemenea, o formă de energie, care este expusă atunci când un electron se deplasează de la o orbită mai mare la o orbită inferioară. Lumina, de asemenea, călătorește mai repede decât sunetul; acesta este motivul pentru care putem vedea mai întâi lumina și auziți tunetele care urmează mai târziu.