Diferența cheie: Undele sonore sunt în mod obișnuit legate de călătoriile de sunet. Sunetul este definit din punct de vedere tehnic ca o perturbare mecanică care trece printr-un mediu elastic. Sunetul este o vibrație mecanică care trece printr-un mediu, cum ar fi gaz, lichid sau solid, pentru a deveni un sunet. Unda electromagnetică, cunoscută și sub denumirea de undă EM, este calea de călătorie a radiației electromagnetice sau a EMR. EMR este o formă de energie care este emisă și absorbită de particulele încărcate.
Undele sonore sunt în mod obișnuit legate de deplasarea sunetului. Sunetul este definit din punct de vedere tehnic ca o perturbare mecanică care trece printr-un mediu elastic. Mediul nu se limitează la aer, ci poate include și lemn, metal, piatră, sticlă și apă. Sunetul călătorește în valuri, acestea fiind cunoscute sub numele de unde sonore. Cea mai obișnuită metodă de a călători include aerul. Similar cu toată materia, aerul este alcătuit, de asemenea, din molecule. Aceste molecule sunt în mod constant în mișcare și viteză mare. Atunci când acestea sunt în această viteză, moleculele tind să se ciocnească unul în altul, provocând transferul de energie. Se spune că sunetul călătorește în valuri, deoarece atunci când un obiect este lovit (de exemplu un tambur), capul tamburului se mișcă înainte și înapoi și împinge în același mod cu aerul. Împingerea și tragerea aerului determină ca sunetul să lovească alte molecule din aer și să transfere această energie, generând unde sonore.
Sunetul se deplasează în două tipuri de valuri: unde longitudinale și transversale. Undele longitudinale sunt valuri ale căror direcții de vibrație sunt aceleași ca și direcția lor de deplasare. În termeni laic, direcția mediului este aceeași sau direcția opusă mișcării valului. Valul transversal este un val în mișcare care constă în oscilații perpendiculare pe direcția transferului de energie; de exemplu, dacă un val se mișcă vertical, transferul de energie se mișcă în mod orizontal.
Proprietățile undelor sonore includ: Frecvența, Lungimea de undă, Wavenumber, Amplitudinea, Presiunea sonoră, Intensitatea sunetului, Viteza sunetului și Direcția. Viteza sunetului este o proprietate importantă care determină viteza cu care se deplasează sunetul. Viteza sunetului diferă în funcție de mediul în care călătorește. Cu cât este mai mare elasticitatea și cu cât densitatea este mai mică, cu atât mai repede se transmite un sunet. Din cauza acestui sunet călătorește mai repede în solide în comparație cu lichide și mai rapid în lichide, comparativ cu gazul.
Potrivit "Cum funcționează lucrurile", la 32 ° F. (0 ° C), viteza sunetului în aer este de 337 m / s; la 68 ° F. (20 ° C), este de 1117 picioare pe secundă (343 m / s). "Lungimea de undă a unui sunet este distanța pe care perturbația o deplasează într-un singur ciclu și este legată de viteza și frecvența sunetului. Sunetele de înaltă frecvență au lungimi de undă mai scurte și sunete cu frecvență redusă care au lungimi de undă mai lungi.
Undele electromagnetice au fost postulate în mod oficial de James Clerk Maxwell și au fost ulterior confirmate de Heinrich Hertz. Maxwell a prezis valul asemănător naturii folosind ecuații electrice și magnetice, lucru mai târziu dovedit de Hertz într-un experiment. Conform ecuațiilor lui Maxwell, un câmp electric variabil spațial va fi de asemenea asociat cu un câmp magnetic care se schimbă în timp. În mod similar, un câmp magnetic variabil spațial este asociat cu schimbări specifice în timp în câmpul electric. Maxwell a constatat, de asemenea, în ecuațiile sale că viteza valului era egală cu valoarea experimentală a vitezei luminii; rezultând în teoria că lumina este un val electromagnetic.
Radiațiile electromagnetice se deplasează sub formă de unde transversale. După cum sa menționat deja, valul transversal este un val în mișcare care constă în oscilații perpendiculare pe direcția transferului de energie și a călătoriei. Mai târziu a fost descoperit că, deși EMR călătorește în valuri, călătorește în pachete de valuri. S-a stabilit deja anterior că EMR are energie, care este transferată de la o moleculă la alta în timpul călătoriei. Această energie este consumată sau exercitată atunci când energia schimbă starea. De exemplu, atunci când un electron se deplasează de la un nivel orbital la altul într-un atom, acesta duce la absorbția sau exercitarea energiei, în funcție de schimbare. Această energie absorbită sau exercitată este denumită foton. Folosind mai multe experimente, sa dovedit că EMR prezintă proprietăți asemănătoare valurilor și particulelor, ceea ce are drept rezultat dualitatea valurilor-particulelor.
Diferența majoră între undele sonore și undele electromagnetice este că, în timp ce undele sonore necesită un mijloc de a călători, undele electromagnetice nu sunt. Undele sonore transporta și energie atunci când călătoresc, ceea ce se face prin unde EM. În timp ce undele sonore acționează doar ca valuri, undele EM acționează atât ca valuri, cât și ca particule. O altă diferență majoră este că valurile EM călătoresc la viteza luminii, care este mult mai rapidă decât viteza sunetului.