Diferența cheie: Tipul P și Tipul N sunt două tipuri diferite de semiconductori. Tipul P are o încărcătură pozitivă, în timp ce tipul N poartă o încărcare negativă. Încărcările depind de concentrația găurilor și de concentrația electronilor. Semiconductorul tip P are o concentrație mai mare a orificiilor, ceea ce duce la încărcarea pozitivă. În mod similar, tipul N are o concentrație mai mare de electroni decât concentrația orificiului, ceea ce are drept rezultat o încărcare negativă.
Adăugarea agenților doping modifică concentrațiile purtătorilor de electroni și de gauri ale semiconductorului la echilibru termic. Echilibrul termic este temperatura la care două substanțe adiacente nu schimbă energie termică. Practic, permite manipularea semiconductorului pentru a-și reduce rezistența.
Semiconductorii externi au utilizări foarte frecvente; în primul rând ele sunt utilizate ca componente în dispozitivele electrice în care acestea oferă rezistență electrică ridicată. Semiconductorii externi sunt în mod esențial împărțiți în două tipuri: tip P și tip N.
